Haideti sa va povestesc ceva. Era odata o fata, putin cam complicata. Ea nu era rea, avea un suflet bun, dar lumea o inraise. Trecuse prin multe lucruri care nu erau normale pentru varsta ei si totusi ea nu se folosea de asta ca o scuza pentru lucrurile rele pe care le facea. Era cruda, egoista, sarcastica si lista poate continua. Devenise asa pentru ca invatase ca lumea nu merita ca ea sa fie draguta. Toate bune si frumoase, dar la un moment dat a facut o mareee prostie. S-a indragostit de un baiat. Ma rog, ii placeau mai multi, dar baiatul asta avea ceva deosebit. Nu stia ce, dar simtea pentru el ceva ce nu mai simtise niciodata inainte. Era un amalgam de dragoste si ura, dorinta si repulsie. El era altfel, reprezenta pentru ea o provocare. Majoritatea erau superficiali, nu era nimic de capul lor. El chiar era altfel!
Problema ei era urmatoarea: din partea lui nu venea nimic concret. O dezorienta complet! Azi o placea, maine era ignorant, poimaine se certau de nici nu voiau sa se mai vada. Apoi o luau de la inceput.
Dupa un timp, ea s-a hotarat ca el ori nu vrea nimic de la ea, ori nu stie deloc sa-si exprime sentimentele. Ambele variante o intristau la fel de tare. Isi petrecea zilele si noptile plangand si tot plangand. Era foarte trista si nimeni nu stia ce are. La un moment dat, s-a hotarat sa spuna adevarul. Sa spuna ce simte cu adevarat si sa afle daca si el o place sau nu.
Intr-o zi cu soare, s-a dus la el si i -a spus tot.
Sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu