nu ma mai privi asa. ma sperii cand faci ochii mari si-ti ridici o spranceana, asteptandu-mi raspunsul. ma simt presata, pusa la zid. stii asta. ti-am zis-o de-atatea ori in momentele noastre de sinceritate excesiva. mi-ai promis ca n-o mai faci, iar in schimb, eu ti-am promis ca n-o sa te mai iubesc la fel de mult. de asta n-ai fost prea incantat, dar ti-am zis ca e atat pentru binele meu, cat si al tau. "tot timpul te pui pe primul loc!" mi-ai reprosat. mi se pare normal, doar n-as considera pe altcineva mai important decat mine. sunt singura in care pot avea cat de cat incredere. bine, nici in mine n-am chiar asa multa incredere, dar sunt eu! ma cunosc si ma descurc.

dar tu? te descurci? ma acuzi ca sunt imatura de fiecare data cand prinzi ocazia. poate ma comport ciudat, poate sunt rasfatata si cer prea multe, dar imatura nu sunt! pot sa gandesc la rece de fiecare data cand tu si restu va pierdeti capul.

te-am vrut atata timp, de ce nu m-ai vrut si tu atunci?