Remeber me.

Buna! Sunt bipolara, paranoica, posesiva, sufar de mania persecutiei, iar eu suspectez si personalitati multiple. Uneori, sunt ipohondra. Sunt instabila emotional si am perioade cand plang fara sa stiu de ce.
Am convingerea ca la varsta de aproximativ 35 de ani voi muri (cancer, stop cardiac, supradoza, accident rutier sau omorata in mod brutal, nu conteaza). Imi doresc sa fiu incinerata si aruncata in mare, pentru ca urasc idea ca cineva mi-ar putea profana mormantul doar pentru bunuri materiale, si pentru ca marea mi-a dat intotdeauna sentimentul de libertate pe care-l caut.Cred intr-un fel in Dumnezeu, dar nu ma rog si nu ma inchin. Nu cred in Rai sau in Iad. Cred ca odata ce-ai murit, se termina tot. Pur si simplu nu mai existi. Asta sper.
Imi place sa cred ca m-am maturizat si ca sunt independenta, dar nu neg ca exista momente cand nu se poate sa fiu mai departe de-atat.
Sunt loiala celor pe care-i iubesc, dar odata ce sunt tradata sau mintita, vreau razbunare. Poate nu azi, poate nu maine, dar o voi face, iar atunci va veti dori sa nu ma fi cunoscut niciodata.
Sunt 79% sanse sa devin dependenta de ceva, iar asta ma sperie si ma fascineaza in acelasi timp. Ma face sa ma intreb cat de mult ar fi prea mult pentru mine, cat de mult as putea intinde coarda.
Ma gandesc des la moarte, dar nu la sinucidere.
Urasc jumatatile de masura si nu le voi accepta niciodata, nu ma multumesc niciodata cu suficient. Nu imi plac lucrurile obtinute usor sau degeaba, consider ca daca nu muncesti pentru un lucru este egal cu zero.
Cand cad, ma ridic. Daca mai cad odata, ma ridic din nou si-o iau de la capat. N-o sa raman niciodata jos.
Am multe vicii, obsesii si obiceiuri proaste si nici nu-mi trece prin cap sa scap de ele.Daca nu te plac, te prinzi tu. Sunt sarcastica, taioasa, aroganta, lipsita de scrupule.
Ii manipulez pe cei din jurul meu doar pentru ca pot si pentru ca-mi ofera un sentiment de placere, pe care rar il obtin in alt mod.
Uneori adopt atitudinea asta de sictirita doar pentru ca nu sunt in stare sa fac fata altfel situatiilor prin care trec.
Sunt intodeauna acolo pentru prietenii mei. Si nu-mi pasa ce cred altii despre ei sau despre noi impreuna. Sunt prietenii mei si ii iubesc si voi fi intotdeauna acolo pentru ei.
Pot sa fiu rea chiar si cand sunt politicoasa. E jocul meu preferat. Cand sunt buna, sunt foarte buna. Cand sunt rea, sunt cea mai buna. Uneori, sunt rea cu oamenii din pura placere. Alteori, ii ranesc pe cei dragi fara sa vreau.
Urasc oamenii cu idei prefabricate, oamenii care nu sunt in stare sa gandeasca singuri, oamenii influentati de media, de cercul de prieteni, de parinti, etc. N-o sa am niciodata pe langa mine asemenea oameni, asta-i clar. Nu-mi pasa de mainstream, fac ce vreau si ce-mi place.
Uneori imi dau seama ca poate nu e bine sa fi asa, dar apoi ma gandesc ca oricum, cand totul se va termina, nu va mai conta nimic din toate astea.Consider ca oamenii care au nevoie de droguri(aici intra si alcoolul si tigarile) sa se simta bine, sunt niste oameni tare tare tristi. Uneori si eu fac parte din categoria aia de oameni.
Doar pentru ca nu vreau sa fac anumite lucruri, nu inseamna ca nu le pot face si urasc oamenii care critica asta. Daca nu sunt draguta cu tine, naspa, ce sa-ti zic, dar asta nu inseamna ca n-as putea fi draguta cu prietenii tai.
Nu veni la mine cu scuze, daca nu sunt bine puse la punct. N-o sa te cred si mai mult inrautatesti situatia.
Cel mai mult imi doresc sa fiu fericita. Iar pentru asta as fi capabila de orice.
Ma iubesc.