Ma revolta faptul ca dupa o despartire toate lucrurile care ma defineau inainte sa te cunosc, acum doar imi amintesc de tine. Parfumul meu, parfumul altor tipi din jurul meu care in mod incredibil miros la fel ca tine, drumul catre casa, hainele pe care le purtam in prima zi cand te-am cunoscut, toate opiniile mele pe care tu le-ai respins din start. Imi vine sa arunc tot, sa sparg, sa dau foc si scap de amintirea ta.
N-o sa inteleg niciodata de ce trebuie sa ne abandonam pe noi insine pentru o relatie, care pana la urma cat poate dura? O saptamana, o luna, poate. Dar o viata? Nu cred in asta. Ce fel de oameni ar putea sta unul langa altul toata viata? Ma intreb daca mai exista astfel de relatii. Poate ceilalti pot gasi un om cu care sa-si petreaca tot restul vietii, dar eu sunt convinsa ca pentru mine nu exista unul. Sau poate eu sunt cea defecta. Poate eu sunt cea incapabila sa stau alaturi de cineva pana la sfarsit.
N-o sa inteleg niciodata de ce trebuie sa ne abandonam pe noi insine pentru o relatie, care pana la urma cat poate dura? O saptamana, o luna, poate. Dar o viata? Nu cred in asta. Ce fel de oameni ar putea sta unul langa altul toata viata? Ma intreb daca mai exista astfel de relatii. Poate ceilalti pot gasi un om cu care sa-si petreaca tot restul vietii, dar eu sunt convinsa ca pentru mine nu exista unul. Sau poate eu sunt cea defecta. Poate eu sunt cea incapabila sa stau alaturi de cineva pana la sfarsit.
In fine, ce poate iesi bine din renuntarea la absolut tot pentru o relatie efemera? Sa-ti doresti sa dureze nu este indeajuns si nu va fi niciodata. Intr-un fel te invinuiesc pe tine pentru toata prostia asta, dar apoi imi dau seama ca daca as fi fost indeajuns de desteapta, te-as fi refuzat de la inceput. Si atunci n-ar fi trebuit sa trec prin toata acea perioada in care ma prefaceam ca sunt in regula, dar de fapt eram o epava, in care ziceam ca sunt indiferenta, dar sufeream in tacere. Si totusi... Eu inca nu am inteles ce s-a intamplat in seara aia si sincer cred ca nici nu voi afla vreodata.
Si daa, stiu ca am fost avertizata de prietenii mei binevoitori, care acum nu mai simt nevoia sa fie langa mine, dar ce mai conteaza? Lor sa le fie bine, nu?
Acum o dau in alte alea, dar daca tot am inceput macar s-o duc pana la capat.
Uite cum sta treaba, nu vreau sa fiu nici rea, nici nepoliticoasa. Dar odata ce eu te-am ascultat atunci cand tu voiai sa vorbesti si nimeni nu mai era acolo pentru ca probabil erau satuli, eu cer la randul meu acelasi lucru. Dar nu stiu, ma gandesc ca daca tu esti super indragostita si traiesti o aproape-foarte-frumoasa-poveste de dragoste, nu mai ai timp pentru prietenii tai care au nevoie de un sfat.
Ma rog, in pare rau pentru ca probabil am exagerat cu toata chestia asta, dar trebuiau spuse, pentru ca le-am tinut prea mult in mine.
Ah si pentru el: Da, super. Ma bucur ca m-ai batut la un joc pe care eu nu l-am jucat niciodata, un joc in care tu esti maestru. Pe bune, ma bucur. Vrei o diploma?
Acum ca a trecut o luna, sper ca ma pot elibera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu