Stai acolo si te gandesti la toamna. Te intrebi daca o sa fie la fel ca toamna trecuta. Daca ar fi, asta inseamna ca si iarna va fi ca iarna trecuta, iar tu le spui tuturor ca nu vrei 'ca anul asta sa fie ca anu trecut, pentru ca a fost ingrozitor'. Dar iti doresti asta, nu-i asa ? Vrei sa fie la fel, ca tu sa poti schimba greselile pe care le-ai facut atunci. Iar de la asta, gandul te duce departe, dar tu vrei sa ramai ancorat in prezent, asa ca lasi sa-ti scape telefonul din mana ca sa te dezmeticesti. Apoi incepi sa te gandesti din nou la toamna. Te intrebi de ce toti prietenii tai au pe facebook "wake me up when september ends" sau pur si simplu lucruri legate de toamna. Chiar cred ca sunt singurii care s-au gandit la asta ?Ei bine, nu ! Ar trebui sa afle ca toti va ganditi la aceleasi lucruri in anumite momente. E ceea ce se cheama un cliseu. Si acum gandesti ca urasti cliseele, dar realizezi ca si asta e un cliseu. Nu conteaza, oricum nu te-a auzit nimeni. Nimeni nu stie ce se intampla in mintea ta si asta e reconfortant. Ma rog, in anumite situatii ai vrea ca lumea sa stie ce e in capul tau, ca tu sa nu mai fii nevoit s-o spui. E ca atunci cand minti si vrei ca cineva sa se prinda ca tu minti. Ei sa creada ca tu minti prost, dar de fapt tu i-ai lasat sa te prinda cu minciuna. Si vrei sa afle asta, vrei sa stie ca i-ai mintit ca i-ai lasat sa se prinda. Dar prea putini afla, iar restul raman cu ideea ca ei sunt incredibil de buni la citit oamenii, iar tu pur si simplu nu stii sa minti.
Te trezesti iar, de data asta pentru ca ai deschis televizorul fara sa-ti dai seama. Ti-a intrat in sistem, nu ? Vii acasa, te descalti, pana ajungi in dormitor esti deja semi-dezbracat, deschizi televizorul, arunci hainele la murdare, te intorci pe hol sa stingi lumina, intri in baie sa te speli pe maine, te intorci a doua oara in hol sa-ti iei papucii, te duci in dormitor, deschizi calculatorul. Zi de zi, in fiecare zi. Ar trebui sa schimbi ceva. Poate esti nevrotic de ai toate tabieturile astea. Dar ma rog, la fel de bine ai putea sa ai cancer, asa ca n-ar mai trebui sa te gandesti la asta.
Ai sezantia ca trebuia sa faci ceva, sau sa te gandesti la ceva, dar nu mai stii exact ce era. Ca atunci cand intri intr-o camera si stii ca te-ai dus acolo cu un scop, dar habar n-ai care e ala. Te intorci unde erai si abia apoi iti aduci aminte.
Cred ca o iei razna, prietene. E prea multa galagie la tine in cap. Ar trebui sa ai incredere in mine, iti amintesti ? Dar tu nu. Continui cu treaba ta si incerci sa ascunzi lucruri de mine, de parca ai putea. Iti amintesti ca eu stiu tot ce misca pe aici ?
Deci, revenind. Te gandeai la toamna. O sa-ti placa sau nu ?
Te trezesti iar, de data asta pentru ca ai deschis televizorul fara sa-ti dai seama. Ti-a intrat in sistem, nu ? Vii acasa, te descalti, pana ajungi in dormitor esti deja semi-dezbracat, deschizi televizorul, arunci hainele la murdare, te intorci pe hol sa stingi lumina, intri in baie sa te speli pe maine, te intorci a doua oara in hol sa-ti iei papucii, te duci in dormitor, deschizi calculatorul. Zi de zi, in fiecare zi. Ar trebui sa schimbi ceva. Poate esti nevrotic de ai toate tabieturile astea. Dar ma rog, la fel de bine ai putea sa ai cancer, asa ca n-ar mai trebui sa te gandesti la asta.
Ai sezantia ca trebuia sa faci ceva, sau sa te gandesti la ceva, dar nu mai stii exact ce era. Ca atunci cand intri intr-o camera si stii ca te-ai dus acolo cu un scop, dar habar n-ai care e ala. Te intorci unde erai si abia apoi iti aduci aminte.
Cred ca o iei razna, prietene. E prea multa galagie la tine in cap. Ar trebui sa ai incredere in mine, iti amintesti ? Dar tu nu. Continui cu treaba ta si incerci sa ascunzi lucruri de mine, de parca ai putea. Iti amintesti ca eu stiu tot ce misca pe aici ?
Deci, revenind. Te gandeai la toamna. O sa-ti placa sau nu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu