xyz

Imi este frica de toate pornirile pe care le am. Le-am realizat de la inceput si mi-am dat seama ca sunt intr-un fel nocive, dar le voiam, aveam nevoie de ele. Erau cele ce ma defineau si imi placeau la nebunie.
Daca ma las oricat de putin dusa de val, ma ia cu totul si nu mai am cum sa ma intorc. Nu mai vad rostul unei impotriviri, pentru ca oricum nu m-as putea opri. Dependentele ma stapanesc, ma controleaza in orice moment. Ele iau decizii in locul meu, nu-mi mai detin gandurile, trupul nici atat.
Mi-am dat seama ca nu mi-e frica de ceea ce simt pentru ce ma inconjoara. E vorba de mine. Eu, in relatie cu orice de pe lumea asta. Mi-e al naibii de frica de mine.
Nu-mi pot controla emotiile. Vreau, dar...

Visam.

Si acum ce? Stam aici, ne inecam amarul, ne bem mintile, ne credem filozofi, ne aruncam in ganduri incalcite si consideram momente de luciditate orice izbucnire a imaginatiei.
E deja unu, trebuia sa fiu acasa de ceva timp, chiar ma mir cum de nu m-au sunat ai mei, e deja intuneric. Ah ia uite, mi-a murit bateria. Mama probabil e ingrijorata moarta. Oricum nu mai are sens, e prea tarziu acum.
Nu mai sufla fumul spre mine, ma ustura ochii, iar camera se invarte, imaginea se pierde, conturul dispare si nu te mai vad.
Nu-mi plac deloc situatiile astea. De cate ori nu m-am aflat in astfel de cafenele insotita de barbati mult mai invarsta, nestiind cum sa fac sa scap, sa ajung mai repede acasa, dar totusi impinsa de la spate de masochismul ala, care habar n-am de unde isi are originile, incercand sa aflu cum se va termina seara?
In fiecare noapte incerc sa ma regasesc, sa-mi redescopar inocenta de mult pierduta. Mai bine zis furata! Acum nici nu stiu cine sunt. Ieri seara am fost copilul drogat, scapata din mana parintiilor, traindu-mi viata de pe o zi pe alta, alaltaieri am fost eleva eminenta dornica de noi aventuri care sa ma scoata din rutina scolii. Purtam fustita plisata, aveam panglici in par.
Te rog, inceteaza cu mangaiatul piciorului meu pe sub masa. Am inceput sa urasc asta desi recunosc, la inceput gaseam actiunea oarecum excitanta. A devenit doar un alt cliseu. Clisee peste clisee.
De ce va traiti viata asa organizata, de ce nu credeti si in intamplarile fatidice? Au trecut deja doua luni? Ce repede trece timpul...
"I don't believe in love but I want to be there when it happens". Am citit asta undeva si mi-a placut. Mi-am amintit acum, fara nicio legatura. Doamne, cum sa lasi omul care te iubeste sa plece? De fapt, cum sa-l dai chiar tu afara? Sa-l alungi din viata ta, fara niciun resentiment, nicio parere de rau, nimic. E dur. Dar stii cum e: daca dragoste nu e, parca e bine.
Incep sa-mi pierd ideile, nu ma mai pot concentra. Deobicei pe acum imi dau seama ca trebuia sa fi plecat cand aveam ocazia. Dar stii, de multe ori cand am crezut ca seara se incheie pentru mine, de fapt de-abia incepea. Mda, nu intotdeauna a fost placut, dar a meritat de cele mai multe ori. Cunosti oamenii noi, mai aflii niste povesti, barfe, astea. Lumea-i mica. Intotdeauna un prieten nou il cunoaste pe unul vechi. Si roata se invarte, de asta m-am facut eu draguta. Uneori...
Doamne, vreau acasa. Incep sa nu mai cred nici eu ce vorbesc.
Poate ne vedem maine, dar mai bine nu.

Lost Souls Forever

Cum as putea sa te iubesc?
Pe langa faptul ca te cunosc de foarte putina vreme, impresiile pe care mi le-ai facut nu ma lasa sa te iubesc. Esti arogant, ii tratezi pe restul cu superioritate, folosesti femeile doar ca obiecte pentru a-ti provoca tie placere, ai impresia ca esti mult mai inteligent decat in realitate. S-ar putea sa nu fie totul din vina ta. In mare, esti doar prost crescut. Dar oricum... Tu, de fapt, esti absolut tot ce urasc eu. Minciuna, ipocrizia, prostia. Cu toate astea, ceva ma atrage constant. Ceva din tine ma cheama inapoi.
Dar acum, chiar daca as vrea, n-as avea unde sa ma intorc. E de bine sau de rau? Ratiunea imi zice ca mai bine de-atat nu se putea, inima insa are retinerile ei.
La naiba, stiam de la inceput ca nu trebuie sa ma incurc cu tine.
Sper sa-mi fie invatatura de minte si sa nu ma mai las dusa de val.
Pfff, mangaieri pe picior, auzi.